Sansa Macovei: Regasirea tezaurului pierdut al revolutiilor din 1989

In cartea ei On Revolution, marea ganditoare a politicului care a fost Hannah Arendt vorbea despre tezaurul pierdut al revolutiilor. Imaginea este extrem de actuala acum cand asistam la renasterea populismelor salvationiste si a unei demagogii menita sa submineze increderea in valorile democratiei liberale. Atunci cand isi afirma sprijinul pentru ideile Proclamatiei de la Timisoara, Monica Macovei sfideaza consensul celor care au facut din amnezie principiul existentei lor politice, le atrage atentia ca drepturile omului sunt universale si non-negociabile. Cele 20 de motive de a vota pentru Monica Macovei sunt tot atatea argumente pentru politici destinate sa fortifice statul de drept si participarea civica.

Meteorologia revolutiilor este mereu surprinzatoare. Indiferent cum analizam natura revolutiilor din 1989, ele au reprezentat un adevarat eveniment universal-istoric in sens hegelian: au impus o ruptura diacronica intre lumea de dinainte si de dupa 1989. Pe parcursul acelui an, ceea ce parea drept un sistem imuabil si aparent inexpugnabil s-a prabusit cu o uluitoare rapiditate. Acest lucru nu s-a intamplat din cauza unei presiuni externe ea avand insa un rol important), precum in cazul Germaniei naziste, ci datorita acumularii unor tensiuni interne insurmontabile. Regimurile leniniste erau in faza metastatica, iar maladia care le-a macinat a fost in primul rand incapacitatea lor de auto-regenerare.